Lollipop's abode

Prostul este, ca si ingerul, foarte aproape de noi in fiecare zi. Unde te astepti mai putin, dai de un prost. Cand te astepti mai putin, apare un prost. La fel ca ingerul, prostul este omniprezent, fara a iesi neaparat in evidenta decat atunci cand este realmente nevoie de el.

Prostul este ingereste convins ca are o misiune. Misiunea sa este aceea de a iti demonstra ca tu esti mai prost ca el. Dedica atata energie, convingere si efort sa isi atinga acest tel, incat uneori este la fel de supraomenesc ca un inger. Uneori, prostul este chiar meticulos in ceea ce face, iar acestei prostii meticuloase unii i-au gasit si un nume: munca.

Prostul, asadar, abunda mai ales la locul de munca. Il gasesti dimineata, stand si privind tamp la tine din fata portii institutiei. Te saluta, dai mana cu el, o saluti, te duci sa-i dai raportul, mancati impreuna. Uite, aici e o diferenta intre prost si inger: ingerii nu au sex (asta ramane de discutat....) pe cand prostii vin de ambele sexe.

Sursa prostiei este inepuizabila, la fel ca si sursa puterii ingerilor, desi am putea spune ca difera... Din acest motiv, prostul este intotdeauna plin de energie. Uneori prostul este chiar binevoitor si se straduie sa-ti faca servicii. Atunci cand iti dai seama ca mai rau te incurca, se supara, caci in prostia lui el este convins ca ti-a facut un bine.

Marea diferenta intre un prost si un inger tine insa de domeniul spiritualului - unu-i plin de duh, altuia ii lipseste, ca sa zicem asa, din abundenta. De unde si expresia: slab de inger. Sa nu se inteleaga din asta ca prostul este un fricos, nu, nicidecum. Curajul prostesc a fost demonstrat de prea multe ori ca sa fie pus la indoiala. Totusi, comunicarea intre prost si ingerul sau este intrerupta. Poate pentru ca ingerul considera ca prostul ii este foarte asemanator si se fereste. Sau poate ca prostului ii repugna sa fie ghidat de cineva, la urma urmei, cu nimic mai bun ca el.

Asadar, cum fiecare avem ingerul nostru pazitor, tot asa avem si prostul nostru. Uneori avem mai multi. Fiecare se preocupa pentru binele nostru in felul sau. Uneori reusesc, alteori nu. Cu deosebirea ca ingerii pot ierta prostii, pe cand cei din urma sunt prea prosti ca sa recunoasca un inger.

Iar noi, astialaltii desteptii, sa nu credem ca nu suntem si noi, la un moment dat in viata, prostul cuiva. Nu-i nimic rusinos in asta.

La urma-urmei, ce e atat de rusinos sa fii un inger?

...Toamna este anotimpul care ma motiveaza cel mai mult. Mai mult chiar decat primavara. Caci primavara stau cu gandul la vara si la plajele care urmeaza sa ne friga talpile (si buzunarele....), vara imi este prea cald ca sa ma mai gandesc la ceva, iar iarna cam inghet... :)

Toamna asta este cel putin ciudata. Uda rau, tocmai cand trebuia sa fie uscata, si friguroasa tocmai cand ne spuneau la teve ca vom trece din vara direct in iarna si viceversa, ceea ce amana venirea vremii reci pentru sfarsitul lui octombrie, mijlocul lui noiembrie....

Dar nu sunt singurul asupra caruia toamna are un efect dinamic: uitati-va la Marele Circ. Nu, nu la Formula1, ci la Parlamentul Romaniei. Cu un Presedinte atoate-stiutor si cuvantator, cu un guvern razganditor, macar un parlament coerent sa fi avut si noi.... Da' de unde! Aceleasi moace patibulare, aceleasi apucaturi si grohaituri ca in fiecare an... Ma intreb uneori: de ce ii votam? Daca stiti raspunsul, puteti comenta....

Baby, I know we're on our way....

Astazi am luat cea mai infecta pizza mancata de mine ever!

O puteti gasi in pasajul de la metroul Victoria, la patiseria de pe partea stanga cum treci din statia de jos inspre cea de sus.

Pentru numai 15.000 de lei vechi (1,5 RON) va puteti delecta cu un aluat de 2 cm, moale, sleit, lipicios si fara gust, peste care s-a intins un strat de 2mm de cascaval, ciupercute chinezesti de la cutie si ceva ketchup de provenienta necunoscuta. Stratul de 2 mm aduce cat de cat a gust de pizza. Restul... hmmm...... {:-<{BBB

Pe de alta parte insa, ma gandeam eu, este foarte important sa sfarsesc saptamana pe un ton pozitiv. Nu e dracu' atat de negru si nici apa atat de uda pe cat pare. De exemplu, nevoit sa inghiti un strat gros de porcarie sleita, te poti concentra numai pe stratul gustos de deasupra.... Nu? Chestie misto de aplicat in viata...

Asta imi aduce aminte de o mica povestioara budista: cica era un om fugarit de un leu fioros. Fuge el ce fuge, si ajunge pe marginea unei prapastii. Se uita in spate, speriat, si cand vede leul aluneca in prapastie. Cu o ultima sfortare, se prinde de niste radacini din peretele prapastiei. Cand se linisteste praful, deschide si omul nostru ochii si se uita in sus. Sus, privind la el de la 2 metri, maraia fioros leul, salivand. Se uita omul nostru in jos.... la vreo 15 metri sub el, colcaiau niste cobre... Se uita omul nostru in fata sa, oftand, si deodata vede o fraguta. Obosit, intinde mana, ia fraguta si-o mananca. Ce dulce era fraguta aceea!...

Ploaia e mai tare ca noi.

Respiram, transpiram, urinam, ne miscam printr-un univers gazos si ignoram norii care se aduna deasupra noastra.

Pana intr-o zi.

Si atunci, cand tot ce am scos din noi si din jurul nostru ni se toarna direct in crestet, ne miram ca proasta in targ: io-teeeee, ce de ploaie, muica!

Ploua.

Ploua cu toate mizeriile pe care le-am ridicat spre cer in ultima vreme. Ploua si ne cad toate in cap, de-a valma, lasandu-ne muti si cu mana la gura. Unii ne sfatuiesc sa ne spalam mai putin. Sigur, totul are o logica. Daca ne vom spala mai putin, vom bea apa mai putin, vom urina mai putin si vom transpira mai putin. Eventual vom respira mai putin.

Si atunci va ploua, bineinteles, mai putin. Sau poate chiar deloc. Vezi, conducatorii nostri au inteles pe deplin care este problema tarii asteia: romanii se pisa pe tara lor si apoi trag apa. Daca ar inceta acest sport, atunci n-am mai avea nici inundatii, nici ploi torentiale. Nu-i asa?

...Si astazi e doar prima zi de toamna. Se poate spune ca ne-am facut-o cu mana noastra.

Ok.

M-am hotarat. De acum incolo imi trag un blog.

Hi. Sunt lollipop. Sugiuc pe romaneste. Acum stii ce ai de facut.